Vreau să transform o super-experiență din trecut într-un joc de airsoft

Preotul face o scurtă slujbă înainte de a pleca pe teren, în zona de conflict. Suntem câțiva jurnaliști veniți să învețe ce au de făcut pentru a transmite din teatrele de operațiuni.

Ne urcăm în TAB-uri și în mașini de teren și plecăm pe traseu. În jurul nostru se aud focuri de armă, dar nouă nu ne este teamă, doar avem alături soldați profesioniști.

Vehiculele înaintează în șir indian pe potecile înguste ale muntelui. Brusc, mașina în care ne aflăm își schimbă direcția și se oprește într-un copac. Șoferul a fost împușcat în cap iar bordul este împroșcat de sânge…

Încercăm să ieșim din mașină, dar suntem înconjurați de indivizi bine-făcuți, cu cagule pe cap. Ne leagă mâinile la spate, ne aruncă câte un sac pe cap și ne conduc pe o direcție necunoscută.

  • Nu pot să respir! Încerc să îi spun celui care mă ține, dar abia dacă pot pronunța cuvintele, respirația îmi este din ce în ce mai grea.

Ritmul este din ce în ce mai alert și mă împiedic de tot mai multe crengi. Dacă individul din spatele meu nu m-ar ține de legăturile de la mâini, m-aș prăvăli cu totul pe jos. La un moment dat ne oprim și mă coboară în ceva ce pare a fi o groapă sub pământ. Sacul îmi este în continuare pe cap. Acum, sub pământ, îmi este și mai greu să respir.

Timpul trece. Nu se aude nimic în jur. Mâinile mă dor tot mai tare de la legăruri.

Vine cineva. Sunt târât pur și simplu afară, într-o nouă călătorie spre necunoscut. Îmi este cald. Îmi este sete. Dar cui îi pasă, cine știe ce mă așteaptă. Unde or fi ceilalți?

Sunt trântit în genunchi și aud tot mai multe voci. În sfârșit pot să respir, mi-au scos sacul de pe cap. Sunt flancat însă de două arme automate, de calibru mare. Mă gândesc că parcă era mai confortabil în groapă, cu sacul pe cap.

Apar alți doi colegi de presă. Par mai speriați decât mine.

Aflu că suntem folosiți pe post de răscumpărare. Suntem considerați spioni, dușmani ai celor ce încearcă să își facă dreptate prin răpirea noastră.

Sacii ne zboară iarăși pe capete și suntem târâți la locurile noastre. Am știut că acolo ne întoarcem, am recunoscut traseul, după frecvența cu care m-am împiedicat și la ultimul drum.

Timpul trece și liniștea se așterne. E mai bine decât în genunchi, cu arma îndreptată asupra mea, dar incertitudinea că nu voi mai apuca să îi văd pe cei dragi mă omoară.  Înaintea să o facă răpitorii.

Se aud strigăte și focuri de armă. În rafală.

  • Mai e unul și aici! Mai e unul și aici!

Sunt tras din locul meu și, pe sub sacul gros, zâmbesc. Am fost salvați!

  • Nu pot să respir!, strig eu.

Salvatorul îl dă jos. Constat că ne facem loc printre cadavrele celor împușcați în operațiunea noastră de salvare. În continuare se trag focuri de armă.

Ajunși la liziera păduri, ne urcăm într-o mașină blindată care ne aștepta. Am scăpat cu viață!

Din fericire, aceasta a fost doar o simulare în care nu mi-a fost frică nici că mă voi răni într-o căzătură, căci eram ținut. Adrenalină însă a existat. Se întâmpla acum 3 ani, în 2013, când am participat la cursul organizat de MapN, pentru Jurnaliștii care transmit din Zone de Conflict. O experiență de zile mari, un curs pe care îl recomand tuturor colegilor de breaslă.

Zilele acestea, mă gândeam la scenarii pentru un meci de airsoft cu prietenii și mi-am dat seama că mi-ar plăcea să punem la cale un joc, având la bază scenariul trăit în 2013. Câțiva oameni sunt răpiți, iar o echipă este trimisă pentru recuperarea lor. Doar că în locul meu, în ascunzătoare, să fie bere pentru toată lumea, să ne răcorim la final.

Ce zici, te-ai înrola într-o misiune airsoft de recuperare a unor baxuri de bere? Dacă da, cei de la airsoft6.ro ne pot ajuta cu logistica.

Ți-a plăcut acest articol? Arată-l și prietenilor tăi!

One thought on “Vreau să transform o super-experiență din trecut într-un joc de airsoft

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*