Aurelian Bădulescu este unul dintre cei trei români care se pot intitula „artiști criminaliști”. În mâinile sale, lutul capătă chipul unui dispărut, al unui infractor ori al unei persoane decedate fără identitate. Am stat de vorbă cu profesionistul, într-un interviu în exclusivitate pentru Revista CARIERE, despre cum arată, prin ochii lui, meseria născută dintr-o pasiune.
Pășesc în sala de conferințe a cărei podea este tapițată cu un albastru ce parcă prevestește contactul mai mult spiritual, pe care îl voi avea. Un albastru al cunoașterii, al meditației și culmea, al liniștii interioare pe care le voi descoperi la interlocutorul meu.
Aurelian Bădulescu se ridică de pe scaun și îmi strânge mâna. Mă cercetează, apoi îmi scoate chipul „cioplit” în lut, dintr-o cutie. Amândoi eram nerăbdători de această întrevedere: sunt unul dintre puținele modele, în viață, pe care le-a avut în activitatea sa, în vreme ce eu mă descopăr într-o nouă perspectivă.
„Sunteți o fire introspectivă. Vă place să aflați lucruri noi, să cercetați, vă este ușor să vă exprimați în scris. V-ați ales bine cariera.”
„Artă criminalistică se numește ceea ce fac eu”, spune Bădulescu.
Aflu că prima oară a pus mâna pe lut pe când era în clasa a II-a. „Mama mi-a adus o carticică despre modelarea în lut. Atunci când am deschis-o și am început să dau formă pământului sacru, un fior mi-a străbătut întreaga ființă și mi-am dat seama că modelarea lutului este menirea mea”.
Anii au trecut și Aurelian Bădulescu și-a perfecționat tehnicile de a da formă lutului în subsolul unui bloc din Râmnicu Vâlcea – orașul natal, alături de alți pasionați, sub îndrumarea unui profesor. În timpul liber, căci, în viața profesională i-a călcat pe urmele tatălui, fost polițist de carieră.
Bădulescu simțea însă că viața sa profesională nu este pe făgașul pe care ar trebui să fie. Simțea că poate face mai multe cu pasiunea sa pentru modelarea lutului, că o poate folosi pentru a face din lumea asta una mai bună.
Împlinirea menirii şi familia
După 13 ani de activitate, în diverse departamente ale Poliției Române, i s-a ivit o șansă. O „misiune”, după cum spune chiar el, pentru care a ales să plece departe de casă, de cei doi copii și de soție, pentru a se reloca la București.
Familia l-a înțeles şi i–a fost alături.
Ajuns în Laboratorul de Antropologie şi Reconstrucţie Facială din cadrul Institutului Naţional de Criminalistică al Poliţiei Române, a început să pună în aplicare talentul înnăscut în modelarea lutului pentru reconstrucţia facială.
„Când se înalță drapelul sau se cântă imnul, eu îi simt vibrațiile prin toată ființa mea și cred în jurământul pe care l-am depus. Când am spus că jur să îmi apăr țara, chiar și cu prețul vieții, am spus-o din tot sufletul”.
Au trecut patru ani de când Aurelian Bădulescu activează în cadrul laboratorului, într-una dintre încăperile Institutului Național de Criminalistică al I.G.P.R. Patru ani de când pasiunea i-a devenit nu doar loc de muncă, ci și un stil de viață: „Când lucrez, timpul se oprește în loc. Nu mai contează nimic, uit chiar să și mănânc”, spune poliţistul artist.
O profesie care nu se „fură”. O profesie pe care o simți sau nu
Sculptura în lut a chipurilor umane nu a fost o noutate pentru el. Omul de ştiinţă Cantemir Rişcuţia şi doctorul Dinu Drăgănescu, din cadrul Institutului Naţional de Criminalistică al Inspectoratului General al Poliţiei Române sunt primii români care au realizat o reconstrucție facială din lut în ţara noastră şi cei care l-au ajutat pe Bădulescu să înțeleagă și mai bine antropologia și anatomia.
Citește continuarea în cariereonline.ro.