Când bodylanguage-ul este doar o figură de stil iar corpul tău spune mai multe povești de atât… cu siguranță ești tatuat! 🙂
Îmi amintesc cu nostalgie de primul meu tatuaj. De cum m-am dus la Cezar, cu banii de pe ultima mea alocație de elev, la finalul clasei a 12-a și l-am rugat să îmi tatueze o elice de avion, pe încheietura mâinii. Un desen simplu, de 2-3 centimetri pătrați, dar cu o mare însemnătate. Un prim omagiu adus pasiunii pe atunci abia dobândite, pasiune care ulterior mi-a schimbat viața. Un desen care în timp a reprezentat o adevărată forță de tracțiune pentru venirea altor tatuaje, cu alte povești în spate.
Noțiunea de singurul tatuaj nu există, să știți! Doar de primul, căci după el vor urma și un al doilea, și un al treilea… și tot așa. Întotdeauna vor exista momente și povești de așternut pe piele sub forma unui tatuaj.
Când îți faci un tatuaj, stările prin care treci sunt sinusoidale. La început te doare, apoi intri într-o ușoară amorțeală, de obișnuință cu senzația acelor aparatului, pentru ca în final durerea să își facă iar simțită prezența. Fix spre final, când se realizează ultimele detalii și ajustări.
Cu o mână îmi ține piciorul și cu alta îmi desenează tatuajul pe care am ales să mi-l bată tot el. A treia sa operă de artă, pe care o voi purta pe mine toată viața. Cezar Rochian tatuează de peste 20 de ani, din adolescență. Întotdeauna din plăcere, și nu pentru că “trebuie”. Îmi mărturisește că, în ciuda faptului că acum trăiește și chiar întreține o familie din această activitate, acasă tot nu este înțeles pe deplin. S-a obișnuit însă cu această idee și, chiar dacă pentru el a tatua este un job, o face întotdeauna cu plăcere, fără să simtă vreo obligație. Ai putea spune același lucru despre tine și munca pe care o faci zi de zi?
Alături de alți iubitori și practicieni ai acestei arte, Cezar a pus nu de foarte mult timp bazele Maximus Tattoo INK. Un mic templu închinat poveștilor spuse și desenate pe pielea oamenilor.
A 3-a poveste pe care Cezar tocmai mi-a așternut-o pe piele îmi va aminti, în fiecare dimineață, când mă privesc în oglindă care sunt lecţiile ce trebuie învăţate din această “călătorie” pe care o avem pe Pământ: Că oamenii sunt efemeri, fragili, un fir de praf nesemnificativ… în vastul Cosmos în care nimic nu este întâmplător.
Vă las pe voi să descoperiți întreaga simbolistică a acestui tatuaj:
