Eroii nevăzuți ai aviației #1. Ioan Leonte, povestea unui șoimar despre primul zbor al RomBac-ului

Ceasul de la mână mă anunță că este ora 18.00. Sunt la subsolul unei clădiri impunătoare de pe Calea Victoriei și îmi aștept interlocutorul, alături de „omul nostru de legătură”.

Urmează să aflu povestea lui „Mama Leone”, cum este cunoscut printre colegii de breaslă, un om care are la activ peste zece milioane de kilometri de zbor ca Șoimar. 15 de ani ca agent AntiTero, la bordul avioanelor de pasageri. Acum este de „profesie” bunic și mai deapănă amintiri din palpitanta carieră atunci când se mai întâlnește cu foștii colegi.

Doar unul dintr-un batalion

Nici nu s-a așezat bine pe scaun și l-am și asaltat cu întrebările. Când îl văd în fața ochilor pe bunicul firav, nu îmi vine să cred că am în față, de fapt, pe unul dintre cei mai iscusiți oameni în securitate aeronautică.

Ioan Leonte îmi povestește că procesul de selecție al „șoimilor” era cel mai rigulos dintre toate, la acea vreme, din sistemul de apărare. Alături de un alt coleg din batalionul în care activa în armată, a fost recrutat și înscris într-o școală de 40 de zile la CIPA (Centru Instruire Personal Aeronavigant – actual SSAVC).  Aici a învățat tot ce se poate ști despre meteorologie, aparate de bord, medicină aeronautică și alte materii esențiale profesiei pe care avea să o practice 15 ani de atunci înainte.

Când a venit momentul “ieșirii la simplă” a generației sale de Șoimari, au fost cu toții urcați într-un IL-14 la bordul căruia au zburat toata ziua prin țară și au simulat diverse cazuri speciale despre care învățaseră până atunci doar în teorie. La final, doar trei oameni din intreaga serie, printre care și el, au trecut testul. Odată cu absolvirea „magna-cum-laude”, cei trei au primit titulatura de „responsabil cu securitatea de la sol și în aeronavele de pasageri sau cargo”.

15 ani de adrenalină printre nori

Chiar dacă, de regulă, zbura pe rute scurte, Ioan Leonte a avut și zile în care a avut curse legate, pe rute de genul București-Roma-Atena-Torino-Atena-Napoli-Atena. Petrecând atâta timp în aer, situațiile limită erau nelipsite. Ba au fost chiar multe, căci, dacă ar fi să le înșire, nu știe cu care să înceapă.

„Zburam cu un Il 62 la Paris. În aer, la înălțimea de croazieră s-a întâmplat să se rupă o comandă a avionului, mai exact la profundor (n.r. componenta răspunzătoare de coborârea sau urcarea avionului). Deși atmosfera de la bord era destul de tensionată, am aterizat cu bine.

Un alt zbor dificil a fost cel de la bordul unui Boeing 707 cu care zburam de la Abu Dhabi la Bankok. În timpul cursei, o pasăre a fost aspirată de către unul dintre motoare. Piloții au încetinit, dar și-au continuat drumul până la destinație.

Alt incident de care îmi amintesc acum a avut loc la bordul unui Tupolev, de pe ruta Constanța – Helsinki. În zbor s-a blocat o clapeta, iar carlinga avionului de pasageri a fost invadată de aer fierbinte. Ca să nu ne sufocăm, piloții au început să coboare în înălțime și să depresurizeze, pe parcurs, avionul. Deși pasagerilor le-a dat sângele pe nas, totul s-a terminat cu bine”, îmi povestește fostul agent.

Aflu că, de regulă, erau doi astfel de agenți la bordul fiecărui avion.

A făcut parte din echipajul zborului inaugural al BAC-ului românesc

Istoria acestei aeronave construită în România este destul de controversată. La începutul anilor ˇ80, avionul cu înmatricularea YR-BRA avea să marcheze începutul unui capitol important în domeniul aviatic românesc. În premieră, în ţara noastră începuse construcţia unor avioane de pasageri moderne sub licenţa britanică. RomBAC-ul era un avion care necesita doar doi piloţi şi însoţitorii de bord. Nu se mai zbura cu mecanic de bord şi navigator, o noutate pentru acele vremuri.

Intervievatul meu își amintește zborul la bordul lui YR-BRA ca și cum s-ar fi întâmplat ieri

„În jurul prânzului, în data de 18 ianuarie 1983, sub comanda lui Nicolae Cireașă, YR-BRA decolam de pe Aeroportul Otopeni către Timișoara. Zborul a durat circa 50 de minute, iar la bordul aeronavei s-au aflat 60 de pasageri. Era un avion zgomotos și presurizat destul de prost. La colțul ușilor de acces chiar se forma un strat fin de zăpadă”, îmi spune Ioan Leonte, arătându-mi certificatul primit ca „suvenir” al participării la zborul inaugural.

rombac-avion-pasageri-romania

Câteva luni mai târziu, mai exact în martie 1983, YR-BRA avea să facă și primul zbor extern, către Londra.

Modernizarea alertă a domeniului a venit însă de hac proiectului de la Romaero Băneasa. Impunerea unor restricţii de zgomot a dus la eliminarea acestor avioane din flotele diverselor companii europene.

YR-BRA, folosit într-o primă fază de Tarom a ajuns să zboare prin ţări unde regulamentele privind zgomotul sunt mai „blânde”. Aşa a ajuns să fie închiriat companiei AeroAsia.

Până la urmă, aparatul s-a întors în România, fiind parcat pe o platformă veche a aeroportului Otopeni. Șansele să mai zboare sunt inexistente. Mai mult, la un moment dat, s-a încercat casarea acestuia. Noroc cu administraţia Aeroportului Henri Coandă care a văzut utilitatea aparatului şi a decis să îl salveze. Acum, avionul e folosit pentru aplicaţiile echipelor de intervenţie (pompieri, salvatori sau trupe speciale).


Cât despre „Mama Leone” și ai săi camarazi, voi mai scrie multe…

foto: arhiva personală.

 

Ți-a plăcut acest articol? Arată-l și prietenilor tăi!

2 thoughts on “Eroii nevăzuți ai aviației #1. Ioan Leonte, povestea unui șoimar despre primul zbor al RomBac-ului

  1. VOICU ION

    23 septembrie 2019 at 17:14

    SUNT UN FOST SOIMAR CINE DORESTE DETALII DESPRE ACEASTA ACTIVITATE ROG SA MA CONTACTEZE

  2. VOICU ION

    11 septembrie 2023 at 12:22

    sunt un fost coleg cu,, mama leone””

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*