Eroii nevăzuți ai aviației #2: Constantin JUJATU, omul cu 22.000 de ore petrecute printre nori

Același „cuib de șoimi” de pe Victoriei, aceeași oră de sfârșit de zi. Aceiași însetați de povești aviatice care ne strângem la un pahar de vorbă la sfârșitul unei săptămâni pline. Oare pe cine mai avem musafir de această dată?

Puțin obosit de căldură, își face apariția un domn trecut de 60 de ani. Este îmbrăcat elegant și la purtător are o servieta cu multe ore de zbor la activ. Pe colțul acesteia se vede lipită o etichetă: Jaro International. O așează tacticos lângă piciorul scaunului și ia loc. Soarbe câteva înghițituri de apă și începe să ne povestească viața unui om ce a văzut 90 % din suprafața planetei și a stat mai bine de 22.000 de ore printre nori.

Acum are 65 de ani, din care 41 de zbor ca pilot de linie. Din 1966 până în martie 1995 a fost comandant la TAROM, după care s-a mutat la Jaro International, apoi la cargo, prin Emirate. A ieșit la pensie în 2000. Deși are doi moștenitori, un băiat și o fată, regretă că nici unul nu a urmat o carieră în aviație. Este fericit însă, când la reuniunile de familie își întâlnește nora, însoțitoare de bord la Blue Air, cu care mai povestește, „pe limba aviației”.

Și-a dorit o meserie care să îi arate lumea. S-a hotărât să se facă aviator, în ciuda suferințelor mamei

Comandantul Jujatu ne povestește că s-a îndrăgostit de aviație la terminarea liceului. „La vremea aia nu se știa mai nimic despre aviația comercială. Inițial am oscilat între Marină și Geografie. Îmi doream o meserie care să-mi permită să mă plimb cât mai mult, să descopăr cât mai multe locuri noi. La insistențele dirigintei mele din liceu, care era profesoară de geografie, am dat examenul la Facultatea de Geografie.

Între timp, a apărut cumnatul meu, care mi-a schimbat viața chiar din acel moment. A venit la mine cu „Informația București” și mi-a arătat un articol interesant despre piloți si aviație. „Uite mă ce scrie aici, că tot îți place ție să te plimbi de colo – colo, asta ți s-ar potrivi cel mai bine.” Și uite așa am hotărât să mă fac pilot, desi mama a plâns încă din momentul în care i-am dat vestea că mă fac aviator… până am terminat Școala”.

La admitere își amintește că au fost 298 de candidați pe 40 de locuri.

„Examenul medical a fost primul care ne-a triat, rămânând 36. După ce s-a dat și teoria, am mai rămas doar 16 viitori piloți”.

Constantin Jujatu ne spune că a ieșit la simplă (n.r. primul zbor în simplă comandă, fără instructorul alături) în data de 22 iunie 1966. De atunci și până la sfârșitul carierei nu a mai zburat decât instrumental. Trei ani mai târziu, în 1969, avea să se angajeze la TAROM, ca pilot civil.

– Ce aeronave ați pilotat de-a lungul celor 41 de ani?

– Am început cu românescul I.A.R.  818, în anul I de Academie, iar apoi cu LI-2. În momentul În care m-am angajat la TAROM, am urmat un curs de trecere pe IL-14, avion folosit de transportatorul aerian la vremea aceea. Cursul l-am făcut la C.A.P.A.C. (Centrul Aeronautic de Pregătire al Aviației Civile).

Doi ani mai târziu, am fost trimis la Kirovograd, pentru un alt curs: trecere pe AN-24. La vârsta de 26 de ani eram comandant pe această aeronavă. Apoi, am fost promovat ca instructor, tot pe AN-24.

În ’76 am plecat alături de alți colegi la pregătire în orașul natal al lui Lenin, Ulianovsk, pentru trecerea pe TU-154. Aici, la început, rușii au râs de noi, că venim de pe un avion „ultraușor”, comparativ cu Tupolevul. Le-am închis gura repede, când au văzut ce calități avem. TU-154 era un avion extrem de rapid, putând urca chiar și cu 20 metri pe secundă. Pe acest aparat am acumulat 9.700 de ore de zbor, până am trecut pe Boeing 707, în 1991.

În 1995 am plecat de la TAROM la Jaro International, prima companie privata din Romania, pe acelasi model de avion. Tot dupa 1995 am mai zburat CARGO pentru Air Afrique, Dolphin Airlines sau Jet Aviation.

La Air Afrique am avut ocazia să pilotez cele două Boeing-uri 707 înmatriculate YR-ABM și YR-ABB care au aparținut lui Nicu Ceaușescu. Între timp fuseseră transformate în cargo.

– De ce ați renunțat la cariera în cadrul TAROM?

– Schimbarea s-a produs imediat după Revoluție. Cariera la Jaro era mai bănoasă decât cea în cadrul TAROM.

– Care au fost cele mai semnificative incidente ale carierei DVS.?

– Dacă ar fi să vi le povestesc, având criteriu gravitatea lor, cred că doar două au fost, pe parcursul anilor.

Prima întâmplare s-a petrecut atunci când un fulger globular (n.r. fulgerul globular este o manifestare meteorologică extremă, un fulger care poate trece prin materie) mi-a intrat prin coiful radarului de la un AN-2, fulger care la o fracțiune de secundă, după care și-a continuat drumul și a iesit prin coada aparatului de zbor. Nu s-a întâmplat nimic grav, am ajuns la destinație cu bine.

Un al doilea incident ar fi cel în care unul dintre motoarele unui Tupolev-154 s-a oprit, tot din cauza unui fulger globular, chiar după desprinderea de pistă, când eram în procedura de urcare. Decolam de la Bruxelles către Constanța. Îmi era teamă de un eventual incendiu la motorul în cauză, însă, verificând parametri și văzând că totul este în regulă, mi-am continuat zborul, cu doar două motoare funcționale până la destinație. Acolo, conform procedurilor, eram așteptat de echipaje de intervenție.

– Dar v-ați și distrat în toți acești ani…

– Cel mai amuzant era pe vremea când eram comandant pe AN-24. După cum v-am povestit, nu aveam decât 26 de ani, iar colegii imi puneau mereu pe ascuns o lămâie de începător în geam.

–  Care a fost cel mai lung zbor al dumneavoastră?

– Am avut ocazia de a zbura trei curse consecutive, însumând un total de 33 de ore de zbor. Am decolat din Emirate  și am zburat către Nigeria – Brazilia (ferry flight, am încărcat cargo) – Recife – Dakar – Tripoli – Sarjah.

Am avut și zboruri lungi, dintr-o bucată, precum Amsterdam – New York sau Timișoara – Montreal.

– Dintre toate, care au fost cele mai frumoase momente petrecute în aer?

– Unul dintre zborurile memorabile, ca să le zic așa, a fost când am avut ocazia să transport 40 de cai pentru Armata Regală a Regelui Marocului. Erau ireal de frumoase acele animale. Am ajuns la destinație doar cu 39, căci pe unul dintre ei nu l-am putut lua, fiind foarte agitat, în ciuda anestezicelor administrate. Când am aterizat, am fost întâmpinat de soldații care au venit pe rând, luându-și câte un armasar în primire.

Am fost și în turneu cu regretatul Michael Jackson, eu fiind unul dintre piloții avioanelor din staff. Acesta era alcătuit din două Boeing -707 ce aveau la bord personalul, și alte două AN-124 cu echipa rusească, ce transportau macarale, scene și alte echipamente. Turneul a durat 74 de zile și am zburat prin mai multe orașe: București, Moscova, Berlin, Varșovia, Amsterdam, Seul, Taipei, Kuala Lumpur, New Delhi, Calcutta, Bangkok.

Altă perioadă frumoasă a fost cea în care am zburat pentru Guyana Airways, la manșa Tupolevului. Echipajul era românesc, iar cabin-crew-ul era format din tinere guyaneze. În acea perioadă am avut ocazia să zbor, de două ori pe saptămână, prin Triunghiul Bermudelor. Și nu, nu am văzut nicio activitate paranormală pe acolo.

După atâția ani și atâtea ore petrecute la manșa atâtor avioane, comandantul Jujatu are o singură concluzie: a fi aviator înseamnă responsabilitate, pasiune, disciplină și rigurozitate. Chiar și în ziua de astăzi când tehnologia avansată te ajută în diverse situații.

Ți-a plăcut acest articol? Arată-l și prietenilor tăi!

4 thoughts on “Eroii nevăzuți ai aviației #2: Constantin JUJATU, omul cu 22.000 de ore petrecute printre nori

  1. Velisaru GH.

    9 decembrie 2017 at 15:54

    Am avut norocul sa il cunosc pe pilotul si om JujatuAm fost vecini in cartier zona stadion Dinamo dar eu tehnic AN 24 si dansul pilot comandant AN 24 laTAROM eu facand parte din staful tehnic al acestui avion a fost o colaborare superba el din staful pilotilor eu din tehnic .Sant mandru pe aceasta colaborare Ma leaga amintiri placute de domnia sa a atat profesionale cat si de relati umane intre doi profesionisti Un gand bun capitane sa ne auzim pe aceste pagini peste mult timp.Cu respect Gogu Velisaru.

  2. Matei Mariana

    9 decembrie 2017 at 19:43

    M-am emotionat de-a binelea. Urmarindu-l pe Juju povestind mi-am adus aminte de toate acele momente frumoase petrecute in viata noastra din aviatie. Ma numesc Mariana Matei si am petrecut multi ani in aviatie in cadrul serviciului comercial (din 1978 pana in 2015 – faceti dvs socoteala cati sunt). Cpt Jujatu a fost unul din colegii mei cu care am impartit bucuriile acestei meserii atat la TAROM, cat si la JARO INTERNATIONAL, dar si la KAY AVIATION. Au fost ani frumosi, plini de contracte frumoase si colegi nemaipomeniti. Cpt Jujatu ocupa un loc aparte in amintirile si in inima mea…

  3. Geta Popescu

    10 decembrie 2017 at 10:22

    Despre Juju, numai aprecieri și cuvinte de laudă, pe deplin meritate.
    Nu o să spun câți ani am zburat împreună……
    Cam tot atâția cât el a zburat la Tarom.
    Este unul dintre oamenii de care-mi amintesc cu mare plăcere.
    Un bun prieten, un profesionist al acelor timpuri, genul de comandant și de om cu care aveai încredere
    că te vei întoarce în siguranță acasă.
    Să ne trăiești, Juju, nouă, celor care am avut bucuria de ați fi colegi ♥️

  4. Constantin Vasile

    10 noiembrie 2021 at 22:50

    Traiesc o mare bucurie sa exprim cateva cuvinte despre PILOTUL SI OMUL.. CONSTANTIN JUJATU ! Am zburat la Tarom si Jaro dar, niciodata impreuna ! Desigur, regret ca viata nu ne a aranjat in cabina, dar, mai ales pe terenul de tenis.. unde erea la fel de talentat ! L am perceput ca un FAMILIST CONVINS SI UN PRIETEN ADEVARAT ! Ii doresc LUI SI FAMILIEI.. TOT CEI BUN SI MULTA SANATATE !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*