Este un film „cu de toate” pentru că are comedie, are învățături, suspans. Demult nu am mai văzut un film în acest gen și pot să ți-o spun cu toată certitudinea: mergi să îl vezi.
Pornind de la o poveste reală, dar și de la un considerent real – războiul, doar o economie în toată această „globalizare”, War Dogs ne prezintă povestea a doi foști colegi și prieteni, două firi total opuse: Efraim Diveroli este antreprenorul tipic american, care se pricepe la vorbe și la făcut bani fără prea multă muncă, speculând, și a lui David Packouz, ratatul clasic care, pe lângă faptul că abia se întreține, se trezește tătic.
La inițiativa lui Efraim, care deja avea antecedente în acest business, cei doi pornesc în aventura vieții lor: vânează licitațiile Armatei Americane în ceea ce privește dotarea trupelor din teatrele de operațiuni cu armament. Lait-motivul filmului este, dealtfel, cât se poate de real, ilustrând felul în care această operațiune se făcea acum 10 ani, în perioada 2006-2008. Atunci, Guvernul American oferea posibilitatea oricui să participe la astfel de licitații, fiind o decizie a lui G. Bush.
Modul de organizare al celor doi prieteni era următorul: câștigau licitațiile și traficau armamentul, cumpărând-ul din alte țări, de regulă subdezvoltate, unde acesta se găsea la prețuri foarte mici. Mirajul câștigurilor ușoare ia însă o turnură neașteptată atunci când se văd în situația unei comenzi colosale, pe care trebuiau să o livreze. Ajung în Albania, prezentată în film ca fiind cea mai înarmată țară din lume. Fostul bloc Sovietic avea tot ceea ce le trebuia celor doi pentru a îi face fericiți pe americanii dornici de instaurarea democrației în zonele de conflict.
Tot acum, apar și problemele, despre care nu vreau să vă spun. Pot doar să divulg că momentul ilustrează foarte bine faptul că prietenia nu trebuie amestecată niciodată cu business-ul, căci ceva o să se strice. În cazul de față, amândouă.
Aș putea să continui o analiză pe baza lucrurilor pe care le-am vazut în film, dar nu aș vrea să îți stric surpriza. Mergi să îl vezi la cinema. Te asigur că este un film care îți va oferi o nouă perspectivă asupra războiului, iar faptul că este gândit ca o comedie, îl face savuros.
Iar dacă ar trebui să învățăm o lecție din film, aceea ar fi că întotdeauna să știm când este cazul să renunțăm sau să lăsăm de la noi. Este foarte ușor să cădem unor plăceri și să ne repetăm în gând că mâine va fi ultima oară.
Doar că mâine va veni mai greu…
PS: singurul lucru care nu mi-a plăcut a fost faptul că producătorii au pus pe picior de egalitate România cu Albania. Astfel, scenele care s-au petrecut în Albania traficanților de arme, au fost de fapt filmate în România.
Eu știu că Occidentul ne vede ca pe o țară de mâna a 3-a dar… nici chiar așa, #băbăeți.