Gata cu 2016. Începutul unui nou an ne motivează să planificăm, să schimbăm ceva la noi sau în jurul nostru, să tragem concluzii. Cu riscul de a intra în această zonă clișeică, am să spun și eu câteva cuvinte despre 2016, dar și despre 2017.
2016 a fost, pentru mine, un an al ieșirilor din zona de confort.
A fost un an început fără planuri, fără rezoluții.
Un an în care am visat și am îndrăznit să pun în practică ideile din subconștient.
Un an în care am dat startul unor proiecte noi, precum acest blog sau workshopul “Nu îmi e frică să zbor”, ale căror roade voi începe să le culeg în 2017.
Un an în care am consolidat relații mai vechi, dar am dezvoltat și altele noi.
O vorbă din bătrâni spune că “sănătatea e mai bună decât toate”. Până la urmă, așa și este. Voi lăsa deoparte rezoluțiile pentru 2017, singura dorință fiind aceea de a fi sănătos, atât eu cât și apropiații mei. Restul lucrurilor… vin de la sine. Trebuie doar să privim în jur și să ieșim din zona de confort. Să visăm, să îndrăznim să punem în practică și, mai ales, să avem satisfacția că prin acțiunile noastre lăsăm ceva în urmă. Cred, cu tărie, că a lăsa ceva în urmă reprezintă cea mai mare avuție pe care omul o poate aduna, de-a lungul vieții. Și nu mă refer la lucruri materiale, ci la inspirație pentru cei din jur.