Leapșa cu amintiri. Ce ai făcut și nu ai povestit nimănui până acum? Cu toții am făcut cândva ceva ce nu am povestit nimănui pentru că fie a fost ilegal, fie imoral, fie ne-a fost rușine.
Dar chiar atât de mult contează părerea celor din jur pentru tine?
Zic să facem un exercițiu de curaj și să transformăm amintirile imorale sau rușinoase într-o leapșa distractivă. La cele ilegale să nu ne băgăm, păstrăm leapșa între noi, fără autorități :).
Încep eu:
Eram prin clasa a 5-a. La vremea aia erau la mare modă cartelele preplătite, pentru telefoanele publice. Mama îmi dăduse o astfel de cartelă, pentru a o avea la nevoie. Sincer nu știu ce nevoie, nu aveam pe cine să sun, că ea și-a luat primul mobil 2 ani mai târziu. Vorbim de anii ’90, începutul anilor 2000 , da?!
În fine. La vremea respectivă erau pe val posturile pirat cu manele. O distracție pentru toată lumea. Numai la mine pe stradă erau vreo 4 case care ascultau astfel de programe, în acord cu treburile din curte.
Ei bine, iată-l pe Sebi, tânărul ascultător, cum sună în direct, de la un telefon public (îmi amintesc și acum localizarea aparatului, undeva lângă locul școlii generale, Cervantes, pe la Kogălniceanu).
Vizibil emoționat, spun:
Aș vrea să dedic următoarea melodie… Vecinilor care vă ascultă în acest moment dar și tuturor ascultătorilor…
Și am închis.
Ulterior, unul dintre vecini mi-a mulțumit pentru dedicație.
Cam asta este amintirea pe care nu am împărtășit-o nimănui până acum. A ta care este?
Te provoc să dai leapșa unui prieten, printr-un simplu SHARE al acestui articol pe wall-ul său de Facebook. Acesta va trebui să lase aici un comentariu cu povestea sa.
Let’s have some fun!