Logan (2017). Ultimul film dintr-o serie cu care unii dintre noi am copilărit este pur și simplu o reinventare a conceptului cu care fuseserăm obișnuiți până acum. Trecând peste scenele cu violență, pelicula în care Hugh Jackman joacă rolul personajului din X-Men este primul film de acțiune la care am fost, și care te trece prin toate stările: amuzament, suspans (dus la extrem), tristețe (cu lacrimi pe obraji).
Logan (2017) ne prezintă supereroi vicioși, vulnerabili, umani.
Pentru cei care nu au văzut niciun film din seria X-Men sau Wolwerine (recunosc, pe cele din urmă nu le-am văzut nici eu), Logan (2017) ne transpune în viitor, într-o lume în care nu mai rămăseseră decât 3 oameni cu abilități speciale (X-Meni): Profesorul Xavier, jucat fabulos de Patrick Stewart, Logan (care încerca să stea departe belele) și Caliban. Cu toții vulnerabili, bolnavi, bătrâni. (Pe bune?! Supereroii ajung așa? Se pare că în viziunea regizorului James Mangold… da).
Intriga filmului o reprezintă apariția unor copii mutanți, creați în laborator, pe care Logan cu greu acceptă să se implice să îi salveze. Cu o armată de rău-voitori pe urmele lor, întregul film este un joc de-a șoarecele și pisica, în care personajele pozitive au de suferit mai mult ca niciodată.
Desfășurarea acțiunii și deznodământul? Cu greu mă abțin de la a intra în detalii. Aș strica toată magia peliculei. 🙂
Chiar dacă nu te dai în vânt după filmele cu supereroi, cred că nu ai nimic de pierdut dacă mergi la Logan (2017). Îl poți vedea și dacă nu ai un background în universul Marvel. Iar dacă ai, va fi cu atât mai spectaculos. Încearcă să vezi filmul dincolo de violențele care se petrec. Regia este de-a dreptul copleșitoare și o dovadă că poți face artă cinematografică și într-un film de genul “Sci-Fi, Action, Drama”. În plus, nu ai ocazia în fiecare zi de a vedea efemeritatea umană ridicată la un asemenea nivel, prin ochii și trăirile unor supereroi.
Logan (2017) este filmul care îți arată că timpul trece pe lângă noi, iar schimbarea care ne afectează este inevitabilă, indiferent de statutul nostru, dar și faptul că iu-bi-rea, pe care mai devreme sau mai târziu o descoperim, este totul.