Deși se definește mai mult ca o femeie de familie decât una de carieră, Cristina Crețu lucrează de la 15 ani. Acum este On-Board Customer Service Manager pentru o importantă companie aeriană. Operează frecvent curse transatlantice, iar Aviația este pentru ea o Pasăre Phoenix, care i-a adus atât drame, dar și mari satisfacții profesionale.
A fost atrasă întotdeauna de ideea de a se expune la medii diferite, de a cunoaște oameni noi, dar și de a avea indepedență financiară. După ce a câștigat un concurs de frumusețe a colaborat, în timpul liceului, cu o creatoare de modă, pentru ca mai apoi să încerce să scoată ce este mai frumos din oameni. Acesta este și crezul ei, de altfel.
După Liceu, experiențele profesionale au continuat în cadrul unei companii de Telecomunicații, unde Cristina a avut o evoluție profesională constantă, de la <căscuță> la Problem Solver Executive.
Am stat de vorbă cu Cristina pentru a înțelege cum este Aviația din perspectiva ei – însoțitoare de bord la o importantă companie aeriană, dar și cum este să activezi într-o profesie în care zilnic treci prin schimbări de UTC, de altitudine, în care contact cu mii de oamenii și trăiești o multitudine de experiențe unice.
Cum a apărut Aviația în viața ta?
Cristina: Aviația am cunoscut-o la 16 ani, când m-am înscris la cursurile de parașutism de la Clinceni. Pentru aproape un an, am fost înregistrată ca sportiv. Acolo am învățat ce înseamnă camaraderia și încrederea.
Dragostea pentru Aviație a venit prin prisma celui care urma să îmi fie soț, pilotul Dobre Țone Mihai. “Mișu” a fost colegul meu de clasă, în școala generală, dar și prima mea dragoste. Copilaria mea este în totalitate legată de el. Pe Mihai l-am admirat întotdeuna pentru ambiție, devotamentul față de familie, prieteni și meserie, firea lui caldă și prietenoasă, dar și optimismul cu care trata orice situație. Îmi e tare dor de el!
Când l-am pierdut, mi-am promis să încerc să încorporez în personalitatea mea tot ce avea el mai bun, astfel încât, de acolo de sus, să fie mândru de mine.
Gestul de a alege o carieră în Aviație a fost ceva firesc și natural. Pentru mine, Aviația este o pasăre Phoenix. Am renăscut din cenușa durerii mele, primind aripile de stewardesă. Căderea înseamnă, în fond, un zbor.
Ce ai învățat, prin prisma activității din Aviație?
Cristina: Mulțumită Aviației, am învățat că oamenii, indiferent de unde vin ei, ce religie au, ce educație, au același sentimente, trăiesc la fel emoțiile și, cel mai important, își doresc să fie iubiți și acceptați. Fiecare dintre noi e o poveste. Aviația a dezvoltat în mine și mai mult iubirea de oameni.
Dacă ai avea ocazia, ce sfat i-ai da eului tău când te-ai apucat de zbor?
Cristina: Dacă aș da timpul înapoi și m-aș afla la primul meu zbor, mi-aș spune: ‹Cristina, înregistrează-ți trăirile și emoțiile într-un jurnal›. Din păcate, memoria, în special la cei care operează timp îndelungat curse transatlantice, nu mai este la fel de ascuțită. E firesc să fie așa. Ești expus la schimbări de UTC, de altitudine, întâlnești mii de oamenii, ai sute de experiențe, iar corpul trebuie constant să se adapteze.
Ce sfaturi ai putea să le oferi celor care poate își doresc să urmeze o carieră în domeniu?
Cristina: Să încerce să aibă un regim de viață sănătos pentru a se putea bucura timp îndelungat de zbor și să își prețuiască colegii, căci Aviația este o muncă de echipă, iar camaraderia este un principiu ce stă la baza oricărei cariere de succes. Totodată, să nu uite să fie oameni! Aroganța nu aduce niciodată nimic.
De câte ori nu te-ai întrebat cum este în “culisele” unei profesii? De câte ori nu te-ai întrebat ce i-a determinat pe unii oameni să urmeze o cale, sau ce i-a învățat pe ei profesia aleasă? De câte ori nu ai căutat motivație și inspirație?
Ella Fitzgerald spunea “să nu renunțăm la ceea ce ne dorim să facem căci, acolo unde există DRAGOSTE și INSPIRAȚIE, nu vom da greș”.
Așa că am să încep, prin „Oameni ai Aviației”, să îți ofer INSPIRAȚIE.
Ne citim la episodul următor!