Citeam, frapat, știrea conform căreia o fată de 12 ani a scrijelit pe coloana infinitului, de față cu părinții. Ulterior, aceștia au fost deranjați de amenda de (doar) 500 de lei pe care au primit-o, dar și de faptul că o țară întreagă îi arată cu degetul.
Fetița de 12 ani a scrijelit cu o piatră pe Coloana Infinitului iniţiala ei şi a unei prietene. Paradoxal, a făcut asta în plină zi, chiar sub ochii părinţilor, cu care era în excursie.
Părinții fetiței nu numai că nu au încercat să o oprească, ci s-au arătat contrariaţi de faptul că au fost amendaţi cu 500 de lei. Mama fetei le-a spus poliţiştilor că nu a observat niciun panou care să interzică asemenea gesturi.
Autorităţile de la Târgu Jiu ar vrea să fie deschis un dosar penal în acest caz. Mai ales că, de-a lungul timpului, nu doar Coloana Infinitului, ci şi Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului au fost vandalizate de mai multe ori.
Părinții sunt responsabili pentru acțiunile copilului. Punct. Educația pleacă de acasă și nu poți acuza un copil pentru acțiunile sale. Părinții sunt cei de vină, ei i-au încurajat comportamentul și nu i-au oferit cei așa-ziși 7 ani de acasă sau nu i-au atras atenția atunci când a greșit.
Însă când părinții se scuză prin românescul “Nu am știut!” (boss) sau “Nu scria nicăieri!” (Dacă scria, tot aia era, oricum nu știam să citesc), ce rămâne de făcut? Se mai poate face educație cu un adult?
Întâmplarea mi-a adus aminte de o alta, de acum câțiva ani, când după un miting aviatic de la Clinceni, câțiva astfel de părinți au făcut zdrențe aripile unui avion de parașutism, transformându-le în tobogane pentru odrasle. Cu toate că intraseră pe o proprietate privată, aceștia s-au justificat cu același “Nu am știut (boss)!”.
Tot acum câțiva ani, am trăit pe propria piele o astfel de întâmplare. Mă aflam în cabina unui avion de două locuri, cu ușile deschise, la o expoziție organizată în incinta unui muzeu. În timp ce îi explicam câte ceva unui vizitator, un părinte din aceeași categorie și-a suit plodul pe capotă, plasându-i elicea între picioare, pentru o poză. Îndrăznind să îl îi atrag atenția, am fost apostrofat că sunt nesimțit și că nu mă gândesc la copilul ăla care aștepta cuminte pe capotă să fie tras într-o poză. Întâmplarea face că îmi păsa de evenimentul la care eram prezent, altfel aruncând câteva priviri la cheia care stătea cuminte în contact…
Mă gândesc la faptul că televiziunile și site-urile care promovează non-valori ar trebui să le deconteze amenzile acestor oameni. Să îi premieze, căci sunt rezultatul a ceea ce promovează. Ironic sau nu, dovada că prostia este infinită stă acum scrijelită pe un monument istoric.