Radu David avea doar 12 ani când, cu vreo 200 de euro primiți de la părinți, a cumpărat o “rablă” de VW Golf II de pe marginea drumului, pe care a reparat-o și îmbunătățit-o cu ajutorul tatălui său. La volanul acestei mașini avea să marcheze primele victorii în competiții automobilistice. De-a lungul anilor, cadourile sale pentru zilele de naștere au fost participări la Campionatul Național de Slalom Paralel, la Campionatul Național de Viteză în Coastă și la Campionatul Național de Raliuri.
„Am renunțat la cadouri și la sărbătorirea zilelor de naștere pentru a strânge bani să pot face ceea ce îmi doream cu adevărat. Îmi amintesc că aveam doar 17 ani când participam la Campionatul Național de Raliuri unde, neavând permis, eram ajutat de copilotul meu care conducea pe etapele de legătură dintre probele speciale”.
“The future belongs to those who believe in the beauty of their dreams.”, spunea Eleanor Roosevelt, motto care îi ghidează tânărului fiecare zi a existenței, dar și fiecare decizie pe care trebuie să o ia.
În 2013, acesta s-a decis să vândă mașina de competiție, iar cu banii obținuți să urmeze cursul pentru traineri organizat de Academia BMW. Astfel, el a ajuns să fie unul dintre cei mai tineri traineri auto din lume și să interacționeze cu profesioniști din varii domeniii, nu doar din cel auto. Ca urmare a pregătirii urmate și a experienței acumulate, din toamna lui 2016 Radu David este trainer de conducere defensivă la Academia Titi Aur.
Când nu își pune cunoștințele auto, dobândite în toți anii, în slujba societății, în încercarea de a face din șosele un loc mai sigur, el este printre nori. La manșă, într-unul din avioanele Școlii Superioare de Aviație Civilă. Radu David își urmează astfel un alt vis mai vechi: acela de a fi pilot comercial, vis despre care am povestit puțin, într-un nou episod marca #OameniAiAviatiei.
Când și cum a apărut Aviația în viața ta?
Tatăl meu a lucrat, până de curând, la Aeroportul Internațional Sibiu, în cadrul Brigăzii Antiteroriste. De mic, cu fiecare ocazie, obișnuiam să îl însoțesc la aeroport, unde îmi petreceam timpul cu drag și entuziasm.
Am avut ocazia să vizitez turnul de control, am văzut ceea ce înseamnă siguranța zborului și am descoperit acesta lume, prin ochii sinceri ai unui copil. Mereu așteptam atent, cu emoție, sosirea avioanelor. Uneori, aveam șansa să urc la bordul lor și să iau contact cu echipajele de zbor. Pe lângă asta, atunci când nu erau zboruri, mă jucam prin aerogară cu mașina radio-comandată (asta dacă telecomanda acesteia nu era în mâinile tatălui meu sau ale colegilor săi 🙂 ).
Cum ai luat decizia de a te face pilot și de a urma o carieră în Aviație?
Eram în liceu, spre finalul clasei a XI-a, și am început să mă gândesc serios la ce îmi doresc eu de la viața mea, pe termen lung. Răspunsul a venit repede și a fost simplu: „Vreau să fiu fericit!”. De aici, lucrurile au devenit însă mai complicate, cel puțin în aparență. Răspunsul final l-am descoperit la puțin timp după, când am zburat pentru prima oară, în calitate de pasager, cu un avion de linie. Sentimentele pe care le-am trăit atunci în timpul călătoriei Sibiu-Munchen au fost de nedescris. M-am simțit împlinit, bucuros, liber și am știut că aceasta este chemarea mea. M-am întors acasă și, plin de entuziasm, le-am spus părinților că m-am decis și știu ce vreau să fac mai departe.
Cum au reacționat? Mai ales că tatăl tău știa ce înseamnă acest domeniu…
La început nu au fost încântați, dar după ce le-am explicat motivul acestei alegeri, și după ce au văzut ce înseamnă asta pentru mine, m-au susținut cum au știut ei mai bine. Partea financiara a reprezentat o primă problemă, pentru că știm cu toții că școlarizarea în acest domeniu reprezintă o investiție semnificativă. Nu m-am lasat însă descurajat, am făcut pași mici în acest sens, cu inima deschisă. Am îndrăznit să visez, știind că într-o bună zi voi ajunge unde îmi doresc. La început am zburat pe avioane ultraușoare, în cadrul Aeroclubului Sibiu, iar acum sunt pilot privat licențiat și mă pregătesc de examenele de ATPL, în cadrul Școlii Superioare de Aviație Civilă.
Care a fost cel mai frumos zbor pe care l-ai avut până acum?
Fiecare zbor în parte are farmecul lui, însă cu siguranță sunt câteva pe care nu o sa le uit vreodată. De exemplu, primul zbor la manșă, pe un avion ultraușor, la Aeroclubul din Sibiu: Senzația și bucuria pe care am trăit-o atunci e dincolo de cuvinte. Era o zi de mai, în anul 2014, iar afară vremea nu era tocmai prietenoasă. Am decolat alături de instructorul meu de atunci și am făcut un zbor de aclimatizare, de-a lungul căruia m-am bucurat de fiecare clipă petrecută la înălțime. În plus, am fost bucuros pentru că, în ciuda faptului că nu aveam experiență și era primul astfel de zbor, m-am simțit sigur pe mine, m-am simțit liniștit, am simțit că acolo îmi este locul. Brusc… cerul nu mai era limita. Îmi amintesc că am cântat tot drumul înapoi spre casă, în mașină și că abia așteptam să împărtășesc această bucurie părinților mei, care mă așteptau emoționați. După felul în care m-am simțit, după acest prim zbor la manșă, am știut, mai sigur ca niciodată, că Aviația face parte din drumul meu!
Un alt zbor memorabil a avut loc recent, când am aterizat acasă, în Sibiu, în calitate de pliot privat licențiat, și am invitat-o pe mama la un zbor, cu un Cessna 152. A acceptat fără să stea pe gânduri, iar relaxarea ei m-a surprins puțin, pentru că nu mai zburase decât o singură dată până atunci, în tinerețe. După zbor am intrebat-o cum de a acceptat atât de ușor, având în vedere că, pe vremea când mergeam la cursele auto, stătea și mă urmărea cu emoții de pe margine. Răspunsul ei m-a lăsat fără cuvinte. Mi-a spus: „Sunt mama ta! Dacă nu am încredere în tine, atunci în cine să am?”. Cu prima ocazie voi zbura și cu tata, iar în rest mă bucur de fiecare clipă petrecută în avion.
Ce este zborul pentru tine?
Cred ca zborul este chemarea mea. A fost un drum lung până aici, am muncit mult, am făcut multe sacrificii și cred că fiecare decizie mică pe care am luat-o, cu inima deschisă, m-a adus aici. Zborul e o binecuvantare!
Care ar fi cele mai importante 3 lecții pe care le-ai învățat prin prisma Aviației?
Aviația m-a învățat să fiu mai disciplinat, mai organizat și, poate cel mai important, m-a învățat să mă bucur de lucrurile simple care ne fac viața mai frumoasă.
Cum te simți în pielea de instructor? Trebuie să fie interesantă trecerea de la elev pilot la cea de instructor de conducere defensivă și de pilotaj auto…
Îmi place să lucrez cu oameni și îmi place să îmi împărtășesc cunoștințele mele și pasiunea. În plus, sunt bucuros că jobul de instructor la Academia Titi Aur îmi permite să aduc un plus de siguranță și de valoare în viețile celor care ne trec pragul, prin cunoștințele pe care le-am dobândit de-a lungul timpului și le împărtășesc și lor, la instructaj. Cred cu tărie că, în timp, acest proiect va duce la o schimbare semnificativă a siguranței din trafic, iar asta mă motivează în fiecare zi. In plus, ideea în sine, de a practica lucrurile care mă fac fericit… este de vis!
Că tot vorbim de siguranță… Ai temeri legate de zbor sau de condusul mașinii?
Nu pot spune că am temeri legate de zbor sau de condusul mașinii. Îmi doresc ca, de fiecare dată când mă urc la manșa avionului sau la volanul mașinii, să fiu mai bun, să dau tot ceea ce am mai bun și să fiu conectat la ceea ce se întâmplă. Asta îmi conferă siguranță.
Dacă ai avea posibilitatea, ce sfat i-ai da eului tău, când s-a apucat de zbor?
Să am mai multă răbdare și să nu uit să mă bucur de această frumoasă călătorie.
Am ales ca mereu să îmi stabilesc obiective îndrăznețe și, fiind concentrat pe ele, de multe ori neglijez bucuria pașilor mărunți.
Ai un motto care te inspiră în ceea ce faci?
“The future belongs to those who believe in the beauty of their dreams.” – Eleanor Roosevelt.
Dintotdeauna am ales să fac lucrurile care mă fac fericit, mi-am urmat visurile și asta îmi oferă împlinire în fiecare zi.
Dar un model?
Ca modele îi am, în primul rând, pe părinții mei. Le sunt recunoscător pentru că mi-au oferit o bază solidă și sănătoasă, care să îmi permită să realizez lucrurile pe care mi le doresc. În plus, mi-au permis mereu să visez și să merg pe drumul meu, iar asta s-a dovedit a fi foarte important. Totodată, încerc să învăț câte ceva de la toți oamenii cu care intru în contact.
Organizez un seminar pentru cei cu frică de zbor. Ce i-ai spune unei persoane care se teme de călătoria cu avionul?
Aș încerca să îi explic pas cu pas ce se întâmplă în avion și în timpul zborului. Cred că o parte din sursa acestei temeri (fobii) vine din faptul că oamenii nu înțeleg prea bine ce se întâmplă în zbor. Odată ce lucrurile ajung să le fie un pic mai clare, se reduce, treptat, și această frică. În plus, le-aș mai spune că în Aviație siguranța primează, lucru dovedit de faptul că avionul este cel mai sigur mijloc de transport.
Ce sfat ai putea să le dai celor care se visează la manșă, cu o carieră în Aviație?
Îi sfătuiesc să îndrăznească să viseze, să își stabilească obiective mari și să facă pași, oricat de mici, în acea direcție, în fiecare zi. Îi sfătuiesc să fie serioși, să muncească, dar să nu uite să se bucure de fiecare zi și de fiecare moment trăit, în parte.
foto: Facebook, arhiva personală.
„Oameni ai Aviației”. Proiectul care va inspira generații întregi, căci asta am căutat atunci când mi-am dat seama că vreau să îmbin pasiunea pentru Aviație și talentul pentru scris cu impactul pe care îl au poveștile scurte, postate online. Recunosc, să găsesc o utilitate socială acestui blog, cât și paginii de Facebook.
De câte ori nu te-ai întrebat cum este în “culisele” unei profesii? De câte ori nu te-ai întrebat ce i-a determinat pe unii oameni să urmeze o cale, sau ce i-a învățat pe ei profesia? De câte ori nu ai căutat motivație și inspirație să urmezi o cale?
Ella Fitzgerald spunea “să nu renunțăm la ceea ce ne dorim să facem căci, acolo unde există DRAGOSTE și INSPIRAȚIE, nu vom da greș”.
Eu am să încep, prin „Oameni ai Aviației”, să îți ofer INSPIRAȚIE.
Ne citim la episodul următor!