Degetul lui Radu Moise îi alunecă pe inelul de zoom al camerei foto. Cu obiectivul urmărește derapajele controlate ale mașinilor și se visează făcând și el asta, la un moment dat.
Totul a început când se plimba, ca orice puștan de vârsta lui, cu rolele…
Este doar un copil de 13 ani care s-a îndrăgostit de automobilism și de motorsport la prima vedere. La vederea a 4 BMW-uri „ursuleț” care au plecat simultan și în forță de la un semafor. După această întâmplare însă, Radu Moise a pus rolele deoparte și a căutat să se împrietenească cu „băieții de la curse”.
„Aveam 13 ani când încercam să intru în anturajele interesante ale oamenilor care participau pe vremea aia la curse. Era greu să-ți găsești rostul printre oameni de 22-32 de ani, când tu ai 13, așa că am început să le fac poze. La vremea respectivă nu exista Facebook. Doar forumuri, unde pozele erau apreciate. Nu oricine le făcea, nu era ca azi, când scoți telefonul și gata poza”, îmi spune Radu.
Și s-a împrietenit. O prietenie „pe interes”, i-am putea spune. Radu deprindea tainele motorsportului, iar cei pe care îi simpatiza la vremea respectivă, primeau poze gratis. Tot cu ei a descoperit, prin 2008, driftul, un sport originar din Japonia, unde mașinile derapează controlat. Și-a dat seama că este cel mai amuzant și distractiv lucru pe care l-ar putea face cineva cu o mașină și, prin 2008, a început să își dorească să fie pilot de drift.
„Spre deosebire de momentul actual, în 2008 driftul era considerat doar un teribilism al băieților care își petrec timpul în parcări. Nu exista ca sport. Acum este recunoscut la nivel național, iar meritul se datorează tot nouă, piloților. Aș putea să îi amintesc pe Grațian și pe Gabriel Onofrei, care au investit foarte mult în asta, dar și Drift Community, mulțumită cărora, acum nu doar că există o comunitate bine-închegată, ci și o Federație. Am ajuns să participăm, anual, la circa 9 competiții naționale sau internaționale”, mai spune el.
Pentru Radu Moise, fotografia și motorsportul sunt un stil de viață cu multe nopți nedormite
Proaspăt ieșit din liceu, Radu nu avea habar încotro să se îndrepte. Știa însă foarte bine Adobe Premiere, Photoshop, After Effects, dar și Fotografie și Video, mulțumită spiritului autodidact, dar și anilor petrecuți fotografiind mașini, la curse.
„Am hotărât să mă orientez către ceva în direcția asta, așa că am lucrat vreo 3 luni ca asistent la o firma de producție media, au urmat 4 ani în 2 televiziuni, apoi am continuat pe cont propriu. Din păcate, la noi în țară, domeniul fotografiei este o piață ieftină, pentru care trebuie să muncești mult, să nu dormi nopțile, pentru a ieși din mulțime”.
Cu toate acestea însă, mulțumită îndeletnicirilor fotografice și a unor sponsori, Radu nu doar că se întreține, dar își susține și pasiunea pentru drift, destul de costisitoare.
„Din 2009 de când m-am apucat de drift, până în 2015, a fost ireal de greu, deși chiar și în această perioadă am avut susținere. Acum, atât eu cât și coechipierul meu, Radu Văduva, suntem fericiți să spunem că în 2015 am avut prima sponsorizare solidă, iar în 2016 am bătut palma pentru
sponsorizare cu Dunlop și Standard Development. Cu ajutorul lor, lucrurile au început să evolueze. Nici nu avea cum altfel, aș putea spune că este ireal de plăcut să poți să te antrenezi sau să concurezi liniștit, fără să mai duci grija cauciucurilor sau a eventualelor reparații”, povestește pilotul pentru care driftul, sportul care îl urcă pe cele mai înalte culmi ale fericirii, este peste ideea de „pescuit pentru alții, ori fotbal”.
Sebastian Radu: Ai un model în acest sport? O personalitate care îți marchează evoluția și te motivează?
Radu Moise: Mă motivează, spre exemplu, piloții bulgari care anul asta ne-au cam bătut la noi în țară. Aș putea spune că mă fustrează enorm, dar la momentul potrivit știu că o să îi nimicim. Ca model în acest sport ar fi Pawel Trela și probabil Călin Ciortan. Uneori cred că aceștia sunt roboți, nu oameni. Altfel cum să lipești două mașini una de alta, în derapaj la 90 de kilometri pe oră, dar fără să le lovești?
Sebastian Radu: Au existat momente când ai vrut să renunți?
Radu Moise: Da, prin 2014, când mi-a bubuit al 6-lea motor și nu mai aveam bani să o iau de la capăt.
Sebastian Radu: Ce te-a motivat să continui?
Radu Moise: Iubita mea. A plănuit, cu mai mulți prieteni de-ai mei, să-mi facă o surpriză de ziua mea. Mulțumită ei, lor, m-am trezit cu o mașină
proaspăt vopsită, cu motor nou, cu tot ce trebuie. Nu a rezistat însă mult nici ăla, că așa e în tenis. Atunci, colaborarea cu Radu Văduva, coechipierul meu, m-a ajutat să merg mai departe. Acela a fost momentul în care am pus și bazele echipei. Radu venise cu o energie bună, pozitivă, mulțumită căreia facem drift și în prezent.
Sebastian Radu: Care sunt cele mai amuzante întâmplări pe care le-ai trăit în lumea driftului?
Radu Moise: Cele mai amuzante întâmplări au loc în afara competiției. Spre exemplu, am plecat opt băieți în Ungaria, fără să ne luăm cazare, fără nimic. Am rezolvat totul acolo, pe loc. Dar cu peripeții! Îmi amintesc că era 2 noaptea și încercam să le explicăm în engleză unor unguri de pe la țară (nu vreau să jignesc, dar așa este amplasat circuitul din Ungaria, în Mariapocs, un fel de Adâncata pentru noi, în România), că suntem în căutarea unei cazări. Cu greu ne-am înțeles și am dibuit unde se află locația.
Sebastian Radu: Care sunt calitățile pe care un pasionat sau un doritor ar trebui să le aibă pentru a se apuca de sportul derapajelor controlate?
Radu Moise: Răbdare. Multă răbdare. Dar și speranță, pozitivism și oameni potriviți în jurul lui, pentru că nu multă lume înțelege o „boală” ca asta, nu multă lume e pregătită să accepte faptul ca tu, în orice secundă, ești dispus să renunți la orice, chiar și la concediul planificat de acum o jumătate de an, în favoarea acestui sport. La toate astea se adaugă și perseverența. Eu mă chinui din 2008-2009 și abia anul acesta pot să spun că lucrurile au urcat la un nivel PRO. Abia acum pot să mă gândesc să intru într-o competiție în Europa, ori într-un întreg campionat European, de genul Drift All Stars, lucruri pe care plănuiesc să le fac, alături de coechipierul meu, în următorul an, maxim doi.
Sebastian Radu: Ai un mesaj pentru pasionații care încă își cultivă abilitățile de piloți prin parcări?
Radu Moise: Da. Să nu o mai facă! Există școli de drift, există circuite (Adâncata, Titi Aur), au destule locuri în care să se ducă și să facă lucruri mai frumoase decât pe stradă. Acolo nu înveți nimic. Stai tot timpul în alertă, te gândești doar cum să eviți oamenii sau la apariția poliției.
Sebastian Radu: Ce crezi că îi împiedică să lase strada în favoarea unui circuit dedicat motorsportului?
Radu Moise: Bugetul și mentalitatea. Însă, dacă ar merge măcar o dată pe un circuit, și-ar da seama că nu costă deloc mult și vor trăi senzații infinit mai faine decât pe stradă.
În ceea ce privește mentalitatea, aici mai trebuie lucrat. Aveam 13 ani când mergeam la curse ilegale și, pe vremea respectivă, erau oameni care știau ce făceau, nu duceau activitatea într-o zonă periculoasă, ca în prezent. Sunt conștient însă că era greșit ceea ce se întâmpla și atunci, dar nu existau alternative. Acum sunt, deci nimeni nu mai are nicio scuză. Nu mai are rost să mergi la curse unde 300 de mașini stau parcate și 10 se întrec, iar cei de pe margine stau semințe. Acum are farmec să mergi pe un circuit unde mașini la fel se luptă într-un cadru organizat. Pe circuit se vede cine e bun.
La fel și în cazul „liniuțelor”. Există Drag Racing Events care organizează constant competiții cu timpi măsurați, cu tot ce trebuie.
Ca să nu o mai lungesc, mergeți și măsurați-vă abilitățile într-un cadru organizat. Este mult mai tare și doar așa puteți evolua!
Pe Santos, cum îi spun prietenii, puteți să îl urmăriți pe pagina lui de Facebook, unde anunță și următoarele competiții la care participă.