Eu și iubita mea ne-am hotărât sâmbătă, ca duminică să punem ceasul în zori, pe la 5, și să dăm o fugă în Vamă. Că așa e frumos într-o zi de weekend cu zeci de grade în termometre, când știi că se apropie încă o săptămână de lucru: să te deconectezi. Să uiți de net, telefon, job, articole pe care trebuie să le mai scrii, task-uri diverse. Să îți relaxezi creierii capului cu sunetul valurilor și să îți răcorești și relaxezi trupul cu apa numai bună de bălăcit a mării.
Duminică la ora 10 eram deja înființați pe șezlong. În Vamă, că acolo ne place. Nu pentru că am fi niște „roackeri rebeli”, ci pentru că atmosfera locului este aparte. Vama este plină de oameni „frumoși” și are, de departe, cea mai plină de energie atmosferă. Exceptând, desigur, câteva localuri care îți dau senzația unui brad din Apuseni în mijlocul plajei: pur și simplu nu își au locul acolo. Poate în Mamaia…
Dar această postare nu este despre Vama care le este răpită vamaioților autentici și despre cum profită comercianții de vară de popularitatea locului. Nu este pentru că nu sunt în măsură să comentez acest aspect. Am descoperit, împreună cu prietena mea, vama așa cum este acum. Nu știm cum era „în vremurile ei bune”. Ne place, iubim marea, mergem la ea ori de câte ori putem, ca să ne încărcăm bateriile. Mergem în Vamă.
Această postare este despre cei din jur care, de cele mai multe ori, strică voia bună a altora. Despre românul care stă la coadă să achite taxa de pod blocând traficul pe autostradă, în condițiile în care are alte „n” moduri prin care o poate achita. Este despre ei, cei care ulterior se plâng că este atât de aglomerat și că au stat zeci de minute la coadă, în condițiile în care, pe restul căilor de acces pot trece fără să încetinească prea mult.
Este despre românul frustrat că nu are „decât” un Audi „pe Bulgaria” și, ca să fie mai șofer decât cei care circulă într-un Porsche pe a doua bandă a A2-ului, face jaloane de pe banda de urgență combinate cu prima și a doua bandă. Este despre el, care într-o zi o să piardă controlul, o să se izbească de parapeți și de alți participanți la trafic și o să blocheze mii de mașini și de șoferi care merg regulamentar spre casă, stricându-le toată bună-dispoziția acumulată în timpul liber ori o să le strice începutul de concediu.
Este despre patronii de localuri și despre ospătarii care îți aruncă în farfurie cartofi prăjiți încălziți la microunde, sperând ca ulterior să recomanzi și prietenilor terasa și, normal, să dai și-o șpagă. Din care, cel mai sigur, se redirecționează un procent și bucătarului care a reciclat cu atâta măiestrie mâncarea. De evitat, deci, Casa Margo din 2 Mai.
Este despre coada la benzinărie provocată de un cetățean chinez care s-a îmbogățit cu un Land Rover (și nu numai) vânzând pe la spatele ANAF-ului, în Dragonul Roșu. Cetățean care face plinul gigantei mașini câte-un-pic. Că doar știi că benzinăriile ne fură și că, doar dacă pui combustibil cu țârâita, pompa înregistrează corect. Cetățean care a reușit să adune în spatele lui cel puțin 10 mașini și ai lor șoferi la coadă, la pompă, așteptând să se umple… rezervorul înteprinzătorului venit de peste mări și țări pentru un trai mai bun (de pe urma noastră).
Dragilor, dacă voi v-ați afla în puținul timp liber, căutând relaxarea, v-ar plăcea să fiți „bruiați” de unul dintre personajele de mai sus? Evident că nu, așa că priviți lucrurile din această perspectivă altă dată… Respectați pe cei din jurul vostru și, la rândul vostru, veți fi respectați.