„The Post”. Joc actoricesc fabulos și o trezire la realitatea ironică a zilelor noastre

Îți vine să crezi sau nu, au fost vremuri când Presa chiar era “A 4-a Putere în Stat”, sau “Câinele de pază al Democrației” și lupta pentru Societate, nu împotriva ei. Se întâmpla pe când ziariștii foloseau mașini de scris, tiparul era bazat pe litere de plumb, iar oamenii foloseau ca mijloc de comunicare telefoane publice. Cu monezi.

 “The Post”, cel mai nou film al lui Steven Spielberg, surprinde întocmai această atmosferă, din Manhattanul anilor ‘60.  Avându-i ca protagoniști pe Meryl Streep și pe Tom Hanks, pelicula redă o poveste controversată din istoria presei tipărite: săptămâna crucială prin care au trecut proprietara The Washington Post și redactorul șef, scriind o pagină din istoria presei, dar mai ales a democrației americane. Cei doi și-au asumat riscuri economice și personale, publicând documente secrete ale Pentagonului, deconspirând mușamalizări guvernamentale care implicau informații cu privire la trei decenii de activitate, a patru președinți americani.

Spielberg conturează perfect acțiunea în jurul deciziilor pe care Katharine Graham – jucată fabulos de Meryl Streep – trebuie să le ia, în calitate de prima femeie publisher a unui important ziar american. Dificultățile unei femei într-o lume condusă de bărbați, într-o perioadă în care chiar și prezența în sălile de ședințe era neobișnuită.

Trezirea la realitate – pe care Steven Spielberg ne-o oferă prin “The Post”

Prin incursiunea pe care o facem în perioada anilor ’70, unde regizorul ne ilustrează ce a însemnat, cândva, Presa, când calitatea știrilor era obligatorie iar publicul aștepta să îi fie revelat adevărul, publicațiile având de dus o luptă aprigă pentru asta, Spielberg ne face să conștientizăm opusul zilelor noastre. Când luminile se aprind în sala de cinema, estompând genericul de final, ne dăm seama că, în prezent, sub asaltul de informație din jurul nostru, trebuie să ne zbatem pentru a afla adevărul – care de regulă este cât mai scurt și mai cosmetizat, pentru a fi ușor de monetizat de către publicații. Ironic, nu?

the post

„The Post” se înscrie în seria filmelor pe care neaapărat trebuie să le vezi. Atât pentru incursiunea în lumea Jurnalismului autentic, cât și pentru jocul actoricesc și regia care, mie unul, mi-au făcut pielea de găină încă de când am văzut trailerul. 

Ți-a plăcut acest articol? Arată-l și prietenilor tăi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*