Zoltan Kiss, un „Hefaistos” modern, exemplu pentru noile generații

Zoltan Kiss construiește în garajul său din Ploiești mașinării unice. I-au trecut prin mâini, de-a lungul celor 35 de ani de activitate, sute de fierătănii. Iar de credeți că a sta în garaj și a bricola este boem și ușor, vă înșelați. Kiss a fost și este greu încercat de viață și doar pasiunea și dragostea pentru ceea ce face, împreună cu bucuria de a crea, îl motivează să continue. Ploieșteanul reprezintă, pentru tinerele generații, un adevărat exemplu: dacă ai ambiție și ești autodidact – faci orice.

Zoli provine dintr-o familie medie, de muncitori, de oameni simpli. A avut o copilărie grea iar norocul său a fost că s-a născut cu o imensă sete de cunoaștere și cu un spirit autodidact. Acestea l-au ajutat să învețe orice, din nevoia de a se întreține.

„Am citit enorm si am făcut multe lucruri ca să mă pot întreține… de la pictură, sculptură, electronice… Am încercat să învăț cât mai mult și să fac cât mai multe lucruri. Mi-a plăcut dintotdeauna să construiesc lucruri… Am început cu roboței și, curând, am ajuns la lucruri mai complicate. M-am dus la școala de plăcere până în liceu când a trebuit să întrerup studiile pentru că trebuia să am grijă și de alții”, povestește acesta.

„Gunoiul” altuia, prima lui mică avere

La 14 ani, când cei de vârsta lui încă nu renunțaseră la jocurile copilăriei, Zoli se apuca de restaurat prima lui motocicletă. O grămadă de fiare ce stătuseră vreo 15 ani în ploaie, pe care le cumpărase cu economiile strânse vreme de un an. A muncit toată vacanța de vară până au redevenit o motocicletă, iar la începerea școlii a vândut-o: „După ce am scăzut cheltuielile, am rămas cu 8.200 de lei. Destul de mult, cam cât  2-3 salarii ale unui om mare”, își amintește constructorul.

Atunci a înțeles că dacă face bine un lucru, recompensele sunt pe măsură. Din acel moment și până la Revoluție, a restaurat sau construit mai bine de 100 de motociclete, alături de două automobile de epocă.

În armată i s-a propus să rămână în sistem, dar rebelul din el a refuzat. S-a întors la „o viață normală”. După modelul altora, a revenit pe băncile școlii și, în paralel, pentru a se putea întreține, a învățat munca de croitor și să picteze icoane.

„După ce am restaurat prima motocicleta, a început să-mi placă să le dau viață fiarelor. Nu am fost niciodată mulțumit de ceva cumpărat, le găseam la toate îmbunătățiri de adus și, cu cât făceam mai multe, cu atât voiam mai mult. Mă alimenta și reacția oamenilor când mă vedeau pe stradă”, rememorează Kiss.

La 23 de ani, tânărul avea să construiască, pornind de la un VW Beetle, prima sa mașină de epocă.

Un succes personal nebănuit ce a venit odată cu prima dezamăgire, căci avea să dea piept cu birocrația și piedicile autorităților când vine vorba de inovație și nou.

„După Revoluție am crezut că lucrurile vor fi ceva mai diferite… că vor fi mai multe posibilități. În acel moment practicam un sport mai aparte – motociclismul viteză, care necesita nu doar timp, ci și bani și eforturi deosebite. Nu știu dacă datorită sau din cauza bazei materiale slabe, sătul de stat în umbra clubului la care activam pe hârtie, pentru că alt ajutor nu primeam, am hotărât să fac un club de motociclism, al doilea privat din România, la vremea aceea. Am cheltuit 350.000 de lei cu acel proiect. Un prieten, cu banii ăia, și-a făcut magazin. Eu am ales să evoluez altfel, dar în schimb am primit frâne.

Citește în continuare povestea lui Zoli în cariereonline.ro.

Ți-a plăcut acest articol? Arată-l și prietenilor tăi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*